“Finis, de s’Oceanu violentu / currer dia sas abbas piùs malas”. Custos duos versos, cun sìllabas bene partzidas in origras nostras ascurtende cussu càntigu, ant abertu sa versione de Come è profondo il mare de Lucio Dalla interpretada dae Mahmood in su palcu de s’Ariston. Belle 12 milliones de teleispetadores abbaidende·si a Sanremo ant pòdidu intèndere no unu tràgiu vocale – guturale ebbia, ma finamentas agigu de literadura sarda. Emmo, pro ite su tenore ‘Remunnu ‘e Locu’ de Bitzi nos at integradu una parte de una poesia de Paulicu Mossa, su poeta bonorvesu de s’otighentos chi ondra manna at dadu a sa poesia de sa terra nostra. A minudu cussos duos versos. In pratica su comintzu de sa parte finale de Sa supposta partenzia.
Finis, de s’Oceanu violentu
Currer dia sas abbas piùs malas;
Bolare dia senza giugher alas
Subra sos astros de su firmamentu;
Pro dare a Venus bella unu cuntentu
In s’inferru che dia penetrare…
Nè dian baler a mi raffrenare
Muraglias de massissu diamante!Ma su decoro de sa car’amante,
M’obbligat da-e tesu a lagrimare!
Corzu! e cale caminu hap’a leare?
B’at de lis torrare gràtzias a sos cantores bitzichesos de su ‘Remunnu ‘e Locu’, gente chi in sos annos est intrada in cuntatu cun artistas internatzionales comente Lester Bowie, Ornette Coleman, Peter Gabriel e Frank Zappa. Cun formatzione annoada (Piero Sanna si nch’est mortu deghe annos a como e Tanielle Cosseddu no est prus cantende cun issos) sunt sighende a nche giùghere sa traditzione nostra a aterue.
Ma comente fiamus narende, no est una traditzione de càntigu ebbia. Sos grupos chi cantant a tenore (e chi si nàrgiant cuncordos, cunsertos, cuntratos, cunsonos o tenores pagu càmbiat) sunt prus chi non ligados a sa poesia. Pro nàrrere, de Paulicu ant cantadu finamentas versos de Badde mala, A Dori lontana, S’ìsula de sa fortuna, In morte de Gisella, S’incontru fortunadu, Sa bellesa de Clori, Sos duos amantes.
Su mundu de su càntigu a tenore at semper mòvidu dae sa mègius poesia iscrita de Sardigna: Padre Luca, Pedru Cherchi, sos Mertzioros Murenu e Dore, Diegu Mele, Pepinu Mereu, Montanaru, Bore Pòddighe, Remundu Piras e àteros. Non faeddemus de sas otavas leadas dae sas garas de su tempus coladu (e chi amus pòdidu lèghere in sos libreddos bèndidos in giru dae tziu Antoni Cucu) e de sa sas batorinas e sos mutos de sa traditzione orale.
Su càntigu a tenore custu est. In prus de una galania sonora finas un’iscusòrgiu de literadura sarda. Cun repertòriu islacanadu.
